Avem nevoie de Detox?

Detox-ul, fenomenul prin care se presupune că organismul este ajutat prin diferite regimuri alimentare sau proceduri de curățare profundă a colonului, să elimine substanțele toxice, este intens promovat în mass-media și pe nenumărate site-uri web, fiind susținut de mai multe celebrități. Promotorii detoxificării promit îmbunătățirea vizibilă a stării generale de sănătate, prevenirea și chiar tratarea bolilor cronice.

Detox-ul, între religie și știință

Fenomenul detoxificării datează din timpuri străvechi, gravitând în jurul ideii de purificare și curățare, în primul rând, spirituală. Astfel, un program de detoxificare, așa cum este el promovat astăzi, va include, întotdeauna, și diverse tehnici de purificare sufletească (exerciții de respirație, rostirea unor rugăciuni sau a unor mantre, conectarea cu natura și ”golirea minții”, meditația ș.a.).

Ce sunt toxinele și unde le întâlnim?

O toxină[1] este o substanță care există în mod natural în anumite organisme vii sau care poate să rezulte din metabolismul acestora, având acțiune toxică pentru alte organisme. Sunt considerate toxine: veninurile produse de unele animale (insecte, șerpi), anumite substanțe produse de unele plante (ricină, crotină, stricnină, ciclamină, solanină, saponină etc.), ciuperci superioare și inferioare și toxinele bacteriene (toxina tetanică, toxina botulinică, toxina difterică, toxinele stafilococice și cele streptococice, precum și toxinele eliberate de Salmonella, Escherichia coli, Neisseria ș.a.). Nici chiar fructele și legumele organice nu sunt 100% sigure când vorbim de toxine precum E. coli și Salmonella, care pot provoca boli acute, potrivit Royal Society of Chemistry[2].

Prepararea termică a alimentelor nu elimină în totalitate compușii toxici, din contră, dacă este realizată necorespunzător, poate avea ca efect dezvoltarea altora: acrilamida, acroelina, nitrozaminele și multe altele. La toate acestea putem adăuga conservanții, coloranții, potențiatorii de gust, îndulcitorii sintetici, unii dintre ei dovediți pentru efectele nocive asupra sănătății, substanțele toxice folosite pentru creșterea productivității în agricultură (îngrășăminte, pesticide) sau pentru creșterea animalelor (antibiotice, hormoni) precum și substanțele toxice din aer și apă.

Suntem expuși zilnic toxinelor, unele fiind deosebit de periculoase chiar și în doze foarte mici[3], altele doar la doze care depășesc un anumit prag. Toate aceste aspecte, conectate cu susceptibilitatea ființei umane pentru misticism și convingerea că omul este, prin natura lui, întinat încă de la naștere și are, așadar, nevoie de cure periodice de curățire și purificare, au fost speculate de industria detox-ului care nu a întârziat să furnizeze soluțiile salvatoare.

Detoxificarea, proces celular vital

Detoxificarea este ”acțiunea metabolică prin care este neutralizat un produs toxic sau este transformat într-un produs cu toxicitate redusă”[4], este un proces celular vital, pe care organismul îl desfășoară prin mobilizarea, biotransformarea și eliminarea toxinelor de origine endogenă și exogenă. Dacă acest proces ar lipsi, ființa umană ar fi expusă morbidității și mortalității precoce.

Detox-ul convențional (medical) vs. Detox-ul alternativ (comercial)

Termenul ”detox” este folosit, astăzi, în două moduri diferite.

În medicina convențională, el descrie procedurile medicale prin care sunt eliminate din corp substanțele care pun viața în pericol, referindu-se, în general, la alcool, droguri, medicamente și substanțe chimice deosebit de toxice, cum sunt metalele grele. Pacienții supuși unei detoxificări medicale sunt tratați în spitale sau clinici de specialitate, iar tratamentul presupune utilizarea de medicamente asociate cu diferite terapii în funcție de tipul și severitatea toxicității.

În medicina alternativă, termenul ”detox” îmbracă multe variante, de la alimentație, suplimente, plasturi, băi, masaje, clisme, colonhidroterapie până la purificarea minții și a sufletului prin meditație, cu scopul de a stimula și ajuta organismul să elimine substanțele toxice. Referindu-ne la dietele de tip detox, unele implică postul total, fiind permisă doar apa, altele permit consumul de lichide (ceaiuri sau sucuri de fructe și legume), iar altele îmbracă forma ”curelor de crudități”.

Materialele de promovare a procedurilor de detoxificare descriu o gamă largă de simptome și boli legate de acumularea toxinelor în organism (dureri de cap, oboseală, insomnie, nervozitate, acnee, hemoroizi, psoriazis, migrene și multe altele), dar ce toxine le provoacă și care este mecanismul prin care ele acționează, sunt informații ce lipsesc din marketing-ul detox-ului comercial. Dacă s-ar menționa numele toxinelor respective, s-ar putea testa eficacitatea abordării alternative a detox-ului, prin măsurarea nivelului acestora în organism, înainte și după programul de purificare, și compararea rezultatelor. Nu există astfel de studii.

Funcționarea sistemului nostru intern de detoxificare nu este condiționată de o cură de ceaiuri

Organismul este dotat cu un sistem remarcabil de apărare și cu mecanisme complexe de eliminare a substanțelor nedorite. Pielea, rinichii, sistemul gastro-intestinal, sistemul limfatic și, cel mai important, ficatul constituie sistemul nostru intern de detoxificare uimitor de sofisticat, a cărui funcționare optimă nu este condiționată de o cură de ceaiuri sau de sucuri naturale, nici de o cură de salate sau de metode abuzive de curățare a colonului.

Fazele detoxificării și rolul Citocromului P450

Cea mai mare parte a proceselor de detoxificare are loc la nivelul ficatului. Metabolizarea și eliminarea toxinelor și reziduurilor care ajung la ficat prin sânge are loc în două faze principale. În faza I (de extragere) este implicată o familie de enzime, cunoscută ca Citocromul P450 (CYP), prezentă în majoritatea țesuturilor organismului, dar în concentrația cea mai mare în ficat. În această fază, prin procese de oxidare, reducere și hidroliză, toxinele liposolubile sunt transformate în metaboliți intermediari, apoi trec în faza a II-a a detoxificării, unde sunt transformați în produși hidrosolubili care pot fi ușor excretați pe cale biliară sau renală. Dacă acest lucru nu se întâmplă, metaboliții intermediari pot provoca daune celulare severe. În urma acestor procese de biotransformare a compușilor toxici, rezultă radicali liberi și specii reactive de oxigen. Pentru a bloca propagarea radicalilor liberi este important consumul de alimente bogate în antioxidanți precum: glutation, licopen, luteină, zeaxantină, acid ascorbic, tocoferol, seleniu, cupru, zinc, mangan, bioflavonoide, antocianine și altele. De asemenea, pentru ca enzimele P450 să fie activate este imperios ca individul să consume proteine de calitate superioară cu biodisponibilitate ridicată, precum și carbohidrați, lipide și o serie de substanțe minerale și fitonutrienți.

Poluanții organici persistenți și metalele grele se stochează în organismul uman[5]

Poluanții organici persistenți (pesticide, produse chimice industriale) sunt substanțe care se acumulează în țesutul adipos[6], fiind asociați cu afecțiuni endocrine, cardiovasculare, neurologice, tulburări de dezvoltare, sindrom metabolic și cancer [7]. Metalele grele, de asemenea, se pot acumula în organism, în funcție de liganzii organici de care se leagă. Mercurul are o perioadă de viață în sânge de aproximativ 57 de zile[8], în timp ce plumbul poate fi stocat în oase 20 – 30 de ani[9]. Chiar dacă nu este, la ora actuală, nicio evidență științifică care să susțină folosirea dietelor de detoxificare pentru îndepărtarea substanțelor toxice din organism, există câteva studii preliminare care sugerează că anumite componente nutriționale ar poseda proprietăți detoxifiante: coriandrul, acidul malic (struguri), acidul citric (citrice), acidul succinic (mere și fructe de pădure), pectina din citrice, chlorella (un tip de algă verde) și altele. Aceste cercetări au fost efectuate pe animale de laborator, fiind dificil de spus cât de relevante pot fi rezultatele pentru oameni.

Riscurile adoptării unei diete de detoxificare

Principalele riscuri pentru sănătate ale dietelor de detoxificare se referă la restricția calorică și nutrițională severă, dietele fiind lipsite de proteine și acizi grași esențiali. Aceste diete pot conduce la deficiențe proteice și vitaminice, la dezechilibru electrolitic, la acidoză lactică și chiar deces[10]. Există, totodată, riscul supradozării suplimentelor, laxativelor, diureticelor, fibrelor și chiar a apei. Eliminarea materiilor fecale de mai multe ori pe zi, sugerându-se, greșit, faptul că doar un organism perfect sănătos are mai multe scaune pe zi și că aceasta este normalitatea, predispune la deshidratare, afectează funcția intestinală normală, perturbă flora intestinală. Consumul unor cantități foarte mari de sucuri poate fi riscant pentru persoanele cu patologie renală, deoarece au un conținut foarte ridicat de oxalați. De asemenea, sucurile de fructe sunt lipsite de fibre și conțin cantități crescute de fructoză, o zaharidă care în concentrație ridicată devine toxică pentru ficat.

Consultație nutriție SLĂBIRE x 2

Rezervă acum

Concluzii

1. Fenomenul detoxificării are, în esență, conotație spirituală. Deși dietele detox nu au beneficii dovedite, oamenii sunt foarte atrași pentru că promit purificare și eliberare (ispășire), idealuri adânc înrădăcinate în psihologia umană.

2. Organismul are propriul sistem de detoxificare, deosebit de complex, a cărui funcționare nu este condiționată de o cură detox. Lipsa unor nutrienți (aminoacizi și acizi grași esențiali) din alimentația zilnică poate bloca activitatea enzimelor Citocromului P450.

3. O dietă de detoxificare poate fi periculoasă pentru sănătate, punând organismul într-o stare de șoc și perturbând funcționarea sistemului intern de detoxificare. Rezultatele pozitive pretinse pot fi datorate faptului că este stopat abuzul alimentar, crește consumul de apă, se acordă atenție exercițiilor fizice și odihnei.

4. Nu există evidențe științifice că dietele de detoxificare au vreun efect asupra abilității organismului de-a elimina toxinele. Dar există câteva studii preliminare care sugerează că anumiți compuși din alimente ar putea poseda proprietăți detoxifiante, în special pentru poluanții organici persistenți și pentru metalele grele. De asemenea, antioxidanții au un rol important în procesul detoxificării interne.

5. Curele de detoxificare abat atenția de la principiile sănătoase de alimentație și derutează oamenii cu privire la funcționarea organismului. În plus, la nivel subliminal transmit mesajul că este permis un stil de viață nesănătos și se pot face abuzuri alimentare pentru că există oricând, la îndemână, antidotul, detox-ul.

6. Cel mai bun detox este un stil de viață sănătos personalizat, bazat pe o alimentație echilibrată, inteligent alcătuită, care să includă zilnic toate principiile nutritive în proporții optime.

Consultație nutriție cazuri complexe x 2

Rezervă acum

Note de subsol:

[1] Dicționar Medical Ilustrat de la A la Z, vol 12, p. 164, Ed. Litera, București, 2015 [2]https://www.chemistryworld.com/section/feature/dont-worry-its-organic/3004572.article [3]Se consideră că doza este cea care stabilește dacă un produs este toxic sau non-toxic pentru organism. Cantități mari de apă (4 -5 litri) consumate într-o perioadă de timp scurtă (2 – 3 ore) poate induce toxicitate, generând hiponatremie, urmată de edem cerebral, convulsii și deces. La fel ca și apa, ceea ce este ”prea mult” chiar și dintr-un aliment foarte bun, poate conduce la efecte toxice acute. Principiul ”doza face diferența” a fost postulat în jurul anilor 1500 de Paracelsius. [4] Micul Dicționar Academic, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan”, Ed. Univers Enciclopedic, 2010 [5] Klein, 2015 [6] Jones, 1999 [7] Ruzzin, 2012 [8] Yaginuma-Sakurai, 2012 [9] Papanikolaou,2005 [10] Johnstone, 2007

Bibliografie:

• Cline J. C. (2015). Nutritional aspects of detoxification in clinical practice. Alternative therapies in health and medicine, 21(3), 54–62.

• Klein, A. V., & Kiat, H. (2015). Detox diets for toxin elimination and weight management: a critical review of the evidence. Journal of human nutrition and dietetics : the official journal of the British Dietetic Association, 28(6), 675–686. https://doi.org/10.1111/jhn.12286

• Mishori, R., Otubu, A., & Jones, A. A. (2011). The dangers of colon cleansing. The Journal of family practice, 60(8), 454–457.

• Dolan, L. C., Matulka, R. A., & Burdock, G. A. (2010). Naturally occurring food toxins. Toxins, 2(9), 2289–2332. https://doi.org/10.3390/toxins2092289

• Jones, K. C., & de Voogt, P. (1999). Persistent organic pollutants (POPs): state of the science. Environmental pollution (Barking, Essex : 1987), 100(1-3), 209–221. https://doi.org/10.1016/s0269-7491(99)00098-6

• Ruzzin J, Lee D-H, Carpenter DO et al., (2012) Reconsidering metabolic diseases: the impacts of persistent organic pollutants. Atherosclerosis 224, 1–3

• Yaginuma-Sakurai K, Murata K, Iwai-Shimada M et al.,(2012) Hair-to-blood ratio and biological half-life of mercury: experimental study of methylmercury exposure through fish consumption in humans. J Toxicol Sci 37, 123–130

• Papanikolaou NC, Hatzidaki EG, Belivanis S et al., (2005) Lead toxicity update. A brief review. Med Sci Monit 11, RA329–RA336

• Johnstone A. M. (2007). Fasting - the ultimate diet?. Obesity reviews : an official journal of the International Association for the Study of Obesity, 8(3), 211–222. https://doi.org/10.1111/j.1467-789X.2006.00266.x

• https://www.nccih.nih.gov/health/detoxes-and-cleanses-what-you-need-to-know

• How does the liver work? - InformedHealth.org

Articolul a fost publicat în Revista Viață + Sănătate, Ianuarie 2018