”Clean Eating” (trad. ”alimentație/mâncare curată”) este o abordare nutrițională la modă, foarte populară în Social Media (de câțiva ani), răspândită și prin intermediul articol
elor anecdotice din presa populară. Sunt 48.8 milioane de postări cu haștagul #cleaneating și 61.8 milioane cu #eatclean doar pe Instagram în acest moment, când redactăm materialul (09/03/22 - ora 22:00).
”Clean eating” este, în general, promovat mai mult de influencers, food bloggers, celebrități, sau alte persoane publice pasionate de ... diete, dar sunt - din păcate, în opinia noastră - și anumiți specialiști care susțin această abordare.
Mișcarea ”Clean Eating” presupune:
consumul de alimente integrale, de sezon, organice, și ideal din zona geografică în care te-ai născut, gătite acasă;
eliminarea alimentelor procesate din comerț, sau achiziționarea, dacă este neapărat nevoie, doar a acelor produse a căror listă de ingrediente este mică și nu conține ”ingrediente pe care nu le poți pronunța” sau ”tot felul de chimicale”;
eliminarea zahărului și înlocuirea cu: sirop de agave, sirop de arțar, miere, sucuri naturale de fructe;
promovarea consumului de ulei de cocos în loc de unt, iar dacă totuși se folosește unt, acesta să fie doar organic;
eliminarea glutenului și lactatelor;
tot felul de variațiuni și combinații cu alte diete, în funcție de persoana sau compania care promovează acest curent.
Pare că sună sănătos, nu-i așa? Mai mult chiar, acest tip de alimentație promite și scăderea în greutate și chiar vindecarea de anumite boli cronice.
Ce se întâmplă, însă, dacă NU obții rezultatele așteptate după ce te străduiești să mănânci cât de curat poți tu?
”Sigur am greșit undeva”, ar putea fi primul răspuns care îți vine în minte! ”Mi-am permis acele excepții săptămâna trecută, iar duminică am mâncat la prietenii noștri; ne-au servit cu alimente curate, dar totuși nu știu sursele de unde se aprovizionează și nu am gătit eu... Sau poate trebuie să mai elimin vreun aliment?! Sau acei biscuiți organici ”everything free” pe care-i mai mănânc uneori dimineața, să fie de vină (?!); poate că producătorii pun anumiți aditivi toxici care nu apar în lista de ingrediente.”
Cum ți se pare aceste gânduri? Iți atrage ceva atenția?
Din punct de vedere științific, nutriția este un domeniu complex, iar această viziune reducționistă a alimentării doar cu alimente ”curate” nu este susținută. Punctăm pe scurt doar câteva aspecte:
alimentele nu pot fi încadrate în ALB și NEGRU, respectiv CURATE și MURDARE;
consumul exclusiv de alimente organice nu este realist. Nici gătitul întotdeauna acasă;
siropul de agave nu este mai ”curat”/mai sănătos decât zahărul, este tot sursă de zaharuri libere. Valabil și pentru ceilalți înlocuitori de zahăr amintiți;
uleiul de cocos este 80 - 90% grăsime saturată, nu este mai sănătos sau mai ”curat” decât untul, fiind chiar corelat cu creșterea riscului de boli cardiovasculare;
glutenul și lactatele nu sunt ”murdare”, eliminarea lor nu este necesară dacă nu ai boală celiacă, sau sensibilitate non-celiacă la gluten, ori intoleranță la lactoză, și nici predispoziție genetică înaltă pentru o anumită intoleranță, sau altă situație particulară;
Ingredientele pe care nu le poți pronunța de pe anumite etichete sau chimicalele pot fi ingrediente necesare organismului și sănătoase. Nu tot ceea ce nu cunoști este ”murdar” sau toxic.
”Clean eating” reprezintă un trend în nutriție, care atrage ușor atenția, lăsând impresia unei abordări sănătoase a alimentației prin încurajarea selecției alimentelor de calitate, integrale, minim procesate, dar care poate fi foarte ușor dus la extrem și poate crește riscul de apariție a unei tulburări de comportament alimentar, cum este ortorexia nervoasă, adică preocuparea excesivă, obsesivă de-a avea o alimentație cât mai ”curată” sau sănătoasă. Termenul de ”clean eating” nu este reglementat, nu este aprobat de către ghidurile internaționale de nutriție și dietetică, nu este fundamentat științific, nu are nici măcar o definiție unanim acceptată, ci este pur și simplu o abordare pe care fiecare promotor o interpretează în funcție de interesul personal. De pildă, în industria alimentară, companiile folosesc frecvent cuvântul ”curat” în sloganurile de marketing (”etichetă curată” - vă sună cunoscut?). Ar putea avea, însă, și rădăcini spirituale, omul fiind dintotdeauna în căutarea ”curăției” .
”Clean eating” nu este egal cu ”alimentația sănătoasă”. Prin ”sănătos” înțelegând diversitate, echilibru, flexibilitate, adaptat nevoilor personale.
Surse:
Ambwani, S., Sellinger, G., Rose, K. L., Richmond, T. K., & Sonneville, K. R. (2020). “It’s Healthy Because It’s Natural.” Perceptions of “Clean” Eating among U.S. Adolescents and Emerging Adults. Nutrients, 12(6), 1708. https://doi.org/10.3390/nu12061708
Ambwani S, Shippe M, Gao Z, Austin SB. Is #cleaneating a healthy or harmful dietary strategy? Perceptions of clean eating and associations with disordered eating among young adults. Journal of Eating Disorders. 2019 Dec;7(1):1-4.
Allen, M., Dickinson, K. M., & Prichard, I. (2018). The Dirt on Clean Eating: A Cross Sectional Analysis of Dietary Intake, Restrained Eating and Opinions about Clean Eating among Women. Nutrients, 10(9), 1266. https://doi.org/10.3390/nu10091266
https://www.nationaleatingdisorders.org/dangers-dieting-clean-eating